| Statistica |
|---|
Total online: 1 Vizitatori: 1 Utilizatori: 0 |
|
Catalog de fisiere
"Născut în URSS" , Vasile Ernu
|
| 2011-01-18, 0:22 AM |
Prima mea pereche de djinsî
Existau multe mărfuri care tentau, de la
ochelari de soare, pînă la casetofoane SONY, însă nimic
nu era mai dorit şi respectat ca o pereche de djinsî. Djinsî era
cea mai rîvnită marfă pe care şi-o dorea
cetăţeanul sovietic al acelor vremuri. Soldaţii
neînfricatei Armate Roşii au început să facă contrabandă cu
aceste obiecte. Aşa am ajuns să am, la o vîrstă foarte
fragedă, ceea ce aveau fie numai copiii celor „foarte
bine plasaţi”, fie ai celor care aveau treabă cu
străinătatea, sau ai speculanţilor.
Din cauza că fratele meu nu primise concediu, aşa cum în
mod normal se acorda soldaţilor sovietici, tatăl meu
s-a dus pînă la Termez să îl vadă.
La întoarcere, mi-a adus de la el o pereche de djinsî. Nici în
cele mai plăcute visuri nu văzusem ceva mai frumos!
Imaginaţi-vă, eu un puşti cam de 10 ani, să umblu în
pantaloni de care nici fiul directorului nu avea şi nici
măcar cel al primului secretar de partid. Cred că eram
printre primii din şcoala mea care purta aşa ceva.
Oricum, la vîrsta aceea, sigur eram primul. Toată lumea
mă invidia. De la colegele şi colegii sorei mele din
ultimul an de şcoală şi pînă la colegii şi
mai ales colegele mele de clasă. Primii mei djinsî au
făcut o adevărată senzaţie.
Mai tîrziu, adolescent fiind, am primit o cămaşă de
blug. A fost mai mult decît un răsfăţ vestimentar.
Aşa ceva se găsea foarte greu şi, bineînţeles,
era foarte scump. Pe buzunarul din stînga avea o emblemă mică pe
care scria Lightman. De unde să ştie producătorul
american, duşmanul nostru de moarte, că nicăieri
nu s-ar fi potrivit mai bine acest nume decît în
URSS? Aceste obiecte ne-au luminat într-adevăr viaţa.
Primii blugi pe care i-am văzut însă, sau mai
bine spus de care-mi amintesc că i-am văzut, sînt
cei ai fratelui meu. Fratele meu, după ce terminase şcoala
se decisese să-şi cumpere o pereche de djinsî. Începuse
să facă parte din categoria acelor blatnoi, băieţii şmecheri,
respectaţi de toată lumea. Avea toate atuurile. Era
isteţ, avea calităţi de lider şi nu ştiu
cum făcea, că-i punea pe toţi la punct, iar pe
deasupra, mai era şi sportiv. Avea totul, îi mai lipseau
doar pantalonii de djinsî. Pentru un băiat
din categoria lui, viaţa îşi pierdea automat
sensul dacă nu reuşeai să ai aşa ceva. Iar
ca să faci rost de ei aveai nevoie de bani şi cunoştinţe
care să te ajute să-i procuri. A lucrat o vară,
a strîns bani şi a plecat la Odesa. Cum ar spune Ostap
Bender „Contrabanda? Toată contrabanda se găseşte
pe strada Malaia Arnauţkaia din Odesa”. În talciok, piaţa
neagră din Odesa, găseai orice. Aici vedeai faţa
nevăzută a ţării. Bani să fi avut, iar
cetăţeanul sovietic numai de bani nu ducea lipsă.
Aşa s-a întors el cu o pereche de djinsî,
made in usa. O culoare pe care nu o voi uita niciodată.
Credeţi că astăzi se mai fac blugii de altădată?
Nici capitaliştii nu mai sînt ce-au fost. Şi
ce material aveau! Tare, „de stăteau singuri în
picioare”. La spate, o etichetă de piele pe care era
desenat un pod imens şi pe care scria cu litere mari străine
(literele noastre erau kirilice), Brooklyn.
Probabil era numele mărcii. Habar n-aveam ce înseamnă şi
ce vrea să zică, însă pentru mine Brooklyn a
rămas un nume magic. Un cuvînt venit dintr-o altă lume,
o altă realitate pe care nu puteam nici măcar să mi-o
imaginez. Cuvintele, dar mai ales obiectele, aveau asupra noastră o
fascinaţie inexplicabilă.
Astăzi îmi cumpăr din cînd în cînd
cîte o pereche de djinsî. Îmi cumpăr
totuşi foarte rar şi nu din cauza banilor. Am vrut
foarte mult să am o geacă de blugi. M-am visat în
geacă de blugi. Eram o altă fiinţă cînd
purtam această geacă. Însă acest lucru se întîmpla în
vis. Nu mi-am cumpărat-o niciodată. Am primit una mai
tîrziu, dar o port foarte rar. De ce? Cînd merg în
magazine şi văd grămezile de blugi de acolo mă ia
cu ameţeală. Cîtă desconsiderare faţă de
aceste lucruri care cîndva au fost sacre pentru noi! Îmi
cumpăr rar djinsî ca să nu „strivesc
corola de minuni” a perioadei mele comuniste. Capitalismul ăsta
ne-a stricat de tot. Ne-a distrus una dintre cele mai mari plăceri,
plăcerea de a avea lucruri obţinute cu greu.
|
|
Categorie: Literatura contemporana | Adaugat de: Iris
|
| Vizualizari: 1045 | Downloads: 0
| Comentarii: 1
| Raging: 0.0/0 |
|
