Capra cu
trei iezi trăia
Într-o
căsuță , pe-o vâlcea.
Cu cei mari
avea belea
Iar cel mic
– ce brav era,
Din
necazuri îi scotea.
Zice Capra
într-o seară:
- Ma duc
mâine , pe răcoare,
Să v-aduc
la toți mâncare.
Când
mă-ntorc, vă cânt aşa,
Voi să
stați cuminți colea,
Ascultând
cântarea mea:
Trei iezi,
cucuieti,
Mamei ușa
descueţi,
Că mama
v-aduce vouă
Frunze-n
buze,
Lapte-n
țâțe,
Drob de
sare în spinare,
Mălăieş în
călcâieş,
Smoc de
flori pe subsuori.
Pot să am nădejde-n voi?
- Nici o
grijă să nu ai!
I-au
răspuns iezii mai mari.
Cel mai mic
a lăcrămat.
- Drum
bun!- mamei i-a urat.
Iese
capra-n treaba ei,
Grăbită ca
de-obicei,
Dar sărmana
nu știa,
Că un lup
la colţ pândea,
Cântecul
i-l asculta.
- Bun!- își
zice Lupul râu,
Și acum e
rândul meu.
Ian să văd
cum pun la cale
Să mi-i
jumulesc agale
Pe cei trei
finuți ai mei,
Că-s flamand de alaltăieri.
După ușă
s-a dosit
Si să cânte
a pornit
Cu un glas
cam răgușit:
Trei iezi,
cucuieti,
Mamei ușa descueţi,
Că mama
v-aduce vouă
Frunze-n
buze,
Lapte-n
țâțe,
Drob de
sare în spinare,
Mălăieş în
călcâieş,
Smoc de
flori pe subsuori.
Hai ,
deschideți mai vioi!
-
Fraților!- strigă cel mare,
A venit
mama cu mâncarea.
Mă duc ușa
să-i deschid,
Că tare-am
mai flămânzit.
- Stai pe
loc, măi fraţioare!
N-auzi că
nu-i mama, oare?
Glasul
mamei nu e gros,
E subțire
şi-i frumos!
Lupul după
ușă sta
Si pe toate
le-auzea.
La fierar
s-a dus în sat,
Glasul și l-a subțiat.
Când s-a întors, a început
Cu un glas
mai prefăcut:
Trei iezi,
cucuieti,
Mamei ușa
descueţi,
Că mama
v-aduce vouă
Frunze-n
buze,
Lapte-n
țâțe,
Drob de
sare în spinare,
Mălăieş în
călcâieş,
Smoc de
flori pe subsuori.
-
Fraților!- strigă cel mare,
E mămuca ,
nu vă pare?
Eu aud
cântecul ei,
Pe care-l
cânta mereu.
- Nu
deschide , frăţioare!
Nu vezi că
nu-i glasul mamei?
A zis cel
mic tare-îngrozit
Și-n horn
repede-a sărit.
Celălalt
se-ascunse iute
Sub o albie
cu rufe.
Cel mai
mare tare-a râs
Ușa iute a
deschis.
Dar, văleu,
nici n-a clipit
Că lupul
l-a și înghiţit.
- Nu știu
cum , dar îmi părea
Că mai
mulţi ieduți erau.
A zis lupul
supărat,
Încă
tare-înfometat.
Peste tot el s-a ițit,
Iezii-intraseră-n pământ,
- Nu știu, cum m-am amăgit
Şi-atâtea glasuri-am auzit?!
Să mă
odihnesc oleacă
Oboseala
să-mi mai treacă .
Si numai
s-a așezat
Că îndată-a
strănutat.
Iedul cel
mai mijlociu
Fiind tare
zăpăcit
Auzindu-l
strânutând,
Sănătate
i-a dorit.
Lupul
bucuros sări
Şi pe loc
îl înghiți.
S-a mai
învârtit prin casă,
S-a uitat
chiar și sub masă,
Dar nimic
n-a mai găsit
Şi pe ușă a
ieșit.
Îngrozit de
toată treaba
Cel mai mic
ieși în grabă,
Încuind ușa
mai bine,
Aștepta
mama să vină.
Cum bocea
el la fereastră,
Aparu și
Capra noastră.
Trei iezi,
cucuieti,
Mamei ușa
descueţi,
Că mama
v-aduce vouă
Frunze-n
buze,
Lapte-n
țâțe,
Drob de
sare în spinare,
Mălăieş în
călcâieş,
Smoc de
flori pe subsuori.
Of, sarmana
, nu știa
După ușă
ce-o aștepta.
Cred că
n-ar mai fi cântat.
Aflând tot ce s-a întâmplat.
Iedul îi sări în braţe
Tremurând până la maţe
Nu putea
nici să vorbească
Mamei tot
să-i povestească.
Capra , însă, pricepută,
Nu s-a lăsat abătută,
Si-a făcut
un plan în minte
- Îi fac eu
viaţă fierbinte!
Şi-a chemat
cumătru-n casă
L-a poftit
frumos la masă,
Mai zâmbea
și mai glumea,
De iezi
nici nu pomenea.
Lupul era
bucuros,
Se credea
ingenios.
Gândea că
Capra n-a aflat
Cu iezii ei ce s-a-ntâmplat.
Tot mâncând , n-a observat
Cum în
goapă-a lunecat.
O făcu
Capra-n ajun
Pentru
Lupul căpcăun.
Burta i-a
plesnit din zbor,
Dând drumul
la iezișori.
Capra iute-n
zbor i-a prins
Şi la pieptul
său i-a strâns.
Lupul a rămas la fund
Uitat de toți și muribund. VM
| 